De ce apare condensul în coșul de fum și cum îl oprești

Arderea produce apă. Oricât de uscat ar fi lemnul și oricât de bine ar funcționa centrala, din reacția chimică rezultă vapori de apă. Întrebarea nu e dacă apar, ci unde ajung.

Punctul de rouă

Cât timp gazele sunt calde, apa rămâne sub formă de vapori și iese pe coș. Sub o anumită temperatură — punctul de rouă — vaporii se transformă în picături pe peretele interior. Pentru gazele de ardere, acest prag e undeva în jur de 55–60 °C la gaz natural și mai jos la lemn, dar depinde de mult de combustibil și de excesul de aer.

Condensul nu e apă curată. Dizolvă oxizi de sulf și de azot și devine acid. Un coș din material nepotrivit se atacă din interior, an de an, fără să se vadă nimic la exterior.

Cauzele reale, în ordinea frecvenței

Coș supradimensionat. Cea mai comună. Un diametru prea mare înseamnă viteză mică a gazelor și timp lung de contact cu peretele rece. Gazele se răcesc înainte să ajungă sus. Paradoxal, un coș „mai generos” funcționează mai prost.

Lipsa izolației pe porțiunile exterioare. Traseul pe fațadă sau prin pod răcește gazele brutal.

Lemn umed. Lemnul tăiat de mai puțin de un an poate avea peste 30% umiditate. Toată apa aceea trebuie evaporată din energia arderii — se pierde randament și crește masiv cantitatea de vapori din coș.

Ardere înăbușită. Reducerea aerului ca să „țină focul peste noapte” scade temperatura gazelor și crește cantitatea de gudroane nearse. La lemn, condensul se combină cu ele și formează creozot — depunerea maronie, lipicioasă, care ia foc.

Aparat modern pe coș vechi. O centrală în condensație montată pe un coș de cărămidă gândit pentru o sobă cu tiraj natural. Coșul e mult prea larg și complet nepotrivit ca material.

Cum arată în practică

Pete maronii sau negre care ies prin tencuială lângă coș. Miros acru, mai puternic pe vreme umedă. Apă la ușa de vizitare. Tencuială care se umflă și cade. Toate înseamnă același lucru: condensul a ajuns în zidărie.

Soluțiile

Tubare. Se introduce un tub din inox rezistent la condens în coșul existent, dimensionat corect pentru aparatul actual. Rezolvă simultan supradimensionarea și materialul nepotrivit. E cea mai frecventă intervenție la reabilitări.

Alegerea inoxului potrivit. Pentru funcționare cu condens se folosește AISI 316L, nu 304. Diferența e molibdenul, care dă rezistență la clor și la aciditate. Pe o factură arată ca un cost în plus; în perete, e diferența dintre zece ani și treizeci.

Colectarea condensului. Sistemele pentru aparate în condensație au la bază un element cu racord de scurgere. Condensul se evacuează controlat, nu se plimbă prin coș.

Izolație pe traseul rece.

Lemn uscat și ardere corectă. Gratis, și rezolvă o parte bună din cazuri.

Ce nu funcționează

Vopsirea peretelui. Pata revine, pentru că sursa e în interiorul coșului, nu pe tencuială.